Romania, o tara cu traditie indelungata in cultivarea merelor, ajunge sa importe cea mai mare parte din fructele care ajung pe rafturile hipermarketurilor. Livezile traditionale produc intre 30 si 50 de tone la hectar, insa doar aproximativ jumatate din recolta este considerata potrivita pentru comercializare in marile lanturi de magazine. Restul merelor, desi comestibile, nu corespund standardelor estetice si de calibrare impuse de retaileri. In aceste conditii, pomicultorii romani se vad nevoiti sa vanda la preturi mici catre procesatori sau sa lase o parte din recolta nevalorificata.
Solutia tehnica exista si este deja aplicata in alte tari: livezile superintensive, capabile sa produca pana la 80 de tone la hectar, cu un procent foarte mare de mere care indeplinesc cerintele pietei moderne. Insa trecerea la acest tip de agricultura presupune investitii masive in infrastructura. Plasele antigrindina, esentiale pentru protejarea recoltei, sunt prea scumpe pentru majoritatea fermierilor romani. La fel, depozitele frigorifice cu atmosfera controlata, care costa intre 700 si 1.000 de euro pe metrul patrat, raman un lux. La Voinesti, unul dintre cele mai importante centre pomicole din Romania, exista capacitate de depozitare pentru doar 3.000 de tone, desi ar fi nevoie de inca 7.000 de tone pentru a acoperi productia zonei.
Exemplul Poloniei arata cat de mult conteaza o strategie nationala coerenta. Acum doua decenii, Polonia a decis sa investeasca masiv in pomicultura, folosind fonduri europene pe o axa dedicata acestui sector. Autoritatile poloneze nu au pus restrictii inutile, au simplificat procedurile de accesare a fondurilor si au incurajat fermerii sa absoarba cat mai multi bani europeni. Rezultatele au venit rapid: depozite colective moderne, linii comune de sortare, procesare si ambalare, tunuri antigrindina, sisteme de irigatie si plase de protectie. Toate aceste investitii au transformat Polonia intr-un lider european la productia de mere, cu o capacitate de export care domina pietele din regiune, inclusiv pe cea romaneasca.
Intrebata ce a invatat Romania din experienta poloneza, secretarul de stat pentru politici agricole, Violeta Musat, nu a putut oferi un raspuns clar. Aceasta lipsa de viziune strategica se resimte la nivel de ferma. Un pomicultor din Voinesti descria ce simte cand ajunge la sectia de fructe dintr-un hipermarket: curiozitate si putina invidie. Este o reactie fireasca, avand in vedere ca 95% din efortul necesar pentru ca un mar sa ajunga pe raft tine de logistica, depozitare, sortare si transport, iar fructul in sine reprezinta doar 5% din ecuatie. Fara investitii serioase in aceasta infrastructura invizibila, merele romanesti vor continua sa piarda batalia cu importurile, iar traditia pomicola a Romaniei va ramane doar o amintire.