În puține locuri din lume vinul este atât de adânc împletit cu istoria unui popor precum în România. De la ceremoniile dacilor de acum două mii de ani și până la sticla pusă pe masa de sărbătoare, vița de vie a însoțit tăcut viața acestor meleaguri. Pentru mulți români, vinul nu este doar o băutură, ci o parte din propria identitate.
O moștenire veche de milenii
Podgoriile de pe teritoriul de azi al României se numără printre cele mai vechi din Europa. Cultura viței de vie este atestată încă din vremea dacilor, cu peste două milenii în urmă, iar strugurii făceau parte din viața de zi cu zi a strămoșilor noștri. Această moștenire nu s-a stins niciodată, ci a fost transmisă din generație în generație.
Un episod celebru a rămas legat de numele regelui Burebista. Istoricul grec Strabon povestește că, pentru a-și struni supușii și a limita beția, regele ar fi poruncit distrugerea unei părți din vii. Chiar dacă vița a fost tăiată, dragostea pentru vin a supraviețuit, iar podgoriile au fost mereu replantate și îngrijite mai departe.
Strugurii care spun cine suntem

Adevărata comoară a viticulturii românești stă în soiurile ei autohtone, struguri care nu se găsesc nicăieri altundeva în aceeași formă. De-a lungul secolelor, aceste soiuri s-au adaptat perfect la solul și clima locului, căpătând gusturi și arome cu totul aparte. Ele sunt, într-un fel, amprenta lichidă a acestui pământ străvechi.
Multe dintre ele au rădăcini adânci în trecut. Se crede că unele soiuri, precum Crâmpoșia sau Băbeasca, erau cultivate încă din vremea dacilor, iar semințe vechi de peste două mii de ani au fost descoperite pe teritoriul țării. A bea astăzi un astfel de vin înseamnă, într-un fel, a gusta dintr-o poveste începută cu milenii în urmă.
Fetească, giuvaierul viței românești
Dacă ar fi să alegem un singur simbol al vinului românesc, acela ar fi, fără îndoială, familia Fetească. Fetească Neagră, supranumită și fata neagră, este considerată giuvaierul soiurilor autohtone, un strugure cu o istorie milenară din care se obțin vinuri roșii pline, catifelate și încărcate de caracter.
Alături de ea stau surorile sale albe, Fetească Albă și Fetească Regală. Cea din urmă este cea mai tânără dintre ele, născută abia acum vreo sută de ani, dintr-o încrucișare naturală petrecută în Transilvania. Împreună, aceste trei soiuri formează o adevărată familie care a ajuns să definească gustul vinului românesc în lume.
Comorile dulci de la Cotnari
Nu departe, în inima Moldovei, se află una dintre cele mai vestite podgorii ale țării: Cotnari. Aici crește Grasa de Cotnari, un soi cules târziu, abia după ce boaba a fost atinsă de o mucegăire nobilă, care îi concentrează dulceața. Din ea se obțin vinuri dulci, aurii, comparate cândva cu marile vinuri regale ale Europei.
Tot printre comorile dulci se numără și Tămâioasa Românească, al cărei nume vine de la parfumul ei aparte, care amintește de tămâie. Deși se spune că soiul are rădăcini îndepărtate în Grecia antică, cele peste două mii de ani petrecute pe pământ românesc l-au transformat într-un strugure cu totul al nostru.
Marile podgorii ale țării
Vinul se face în aproape toate colțurile României, însă câteva regiuni s-au impus ca adevărate nume de referință. În sudul țării, podgoria Dealu Mare, aflată pe aceeași latitudine cu Bordeaux și Toscana, este renumită mai ales pentru vinurile ei roșii, puternice și bogate în arome complexe.
Spre răsărit, aproape de Marea Neagră, se întinde podgoria Murfatlar, cea mai mare ca suprafață din țară. Soarele generos al Dobrogei coace aici struguri din care se obțin atât vinuri albe și roșii, cât și vinuri dulci de desert. Fiecare regiune își pune astfel amprenta proprie asupra paharului pe care îl ridicăm.
România pe harta lumii
Puțini știu că România este de fapt unul dintre marii producători de vin ai lumii. Țara se numără printre primele cinci din Europa după suprafața cultivată cu viță de vie și printre primii zece la nivel mondial. Ca volum de vin produs, ea ocupă în mod obișnuit locul al șaselea în Europa, în urma unor nume mari și vestite.
Cu toate acestea, multă vreme vinul românesc a rămas o comoară cunoscută mai ales în interiorul granițelor. Abia în ultimele decenii, prin investiții și printr-o revenire la soiurile autohtone, tot mai mulți producători au început să ducă gustul acestor podgorii spre mesele și competițiile din întreaga lume.
Un pahar de istorie
Astfel, dincolo de gustul și aroma sa, fiecare pahar de vin românesc poartă în el o poveste lungă de mii de ani. Este povestea dacilor, a țăranilor care au îngrijit viile prin vremuri grele și a soiurilor care au supraviețuit până azi. A bea un vin de aici înseamnă, până la urmă, a sorbi puțin din însăși istoria acestui pământ.


Comments
0