Pomicultura românească trece printr-un an dificil, iar producția slabă de mere se traduce prin importuri și mai mari. România produce doar 4% din producția totală de mere la nivelul Uniunii Europene, deși are potențialul unei țări cu climă potrivită și o rețea hidrografică bună.
Vremea a lovit puternic livezile în acest an. Grindina, furtunile violente și, la polul opus, canicula au afectat multe culturi de mere, iar pierderile totale nu au fost încă numărate. Producția mai slabă din acest an înseamnă că țara va depinde și mai mult de importuri.
Diferența față de marii producători europeni este uriașă. Anul trecut, România a produs o cantitate de mere de peste șase ori mai mică față de Polonia. Pentru a acoperi necesarul intern, a fost nevoie de importuri de aproximativ 100.000 de tone, majoritatea tot din Polonia.
La nivel național, producția de mere se situează între 450.000 și 550.000 de tone, iar principalele bazine pomicole sunt Dâmbovița, Suceava, Sibiu, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Argeș și Vrancea. Voinești, în județul Dâmbovița, este una dintre zonele reprezentative.
Problemele sectorului sunt însă structurale. Fragmentarea terenurilor rămâne o provocare majoră: un fermier a povestit că, pentru o suprafață de doar cinci hectare, a fost nevoit să încheie 21 de acte de vânzare-cumpărare. La acestea se adaugă lipsa plaselor antigrindină, prea scumpe pentru mulți fermieri, și lipsa spațiilor de depozitare.
Fără spații de depozitare, merele românești nu pot fi vândute pe tot parcursul anului, iar accesul direct în marile lanțuri de supermarketuri rămâne dificil. Livezile vechi, cu randamente de 30-50 de tone la hectar, sunt înlocuite treptat cu plantații noi, superintensive, care pot ajunge la 80 de tone la hectar.