România se confruntă cu o povară uriașă a accidentelor vasculare cerebrale, în condițiile în care sistemul medical dispune de doar 13 centre unde se pot efectua trombectomii, intervențiile salvatoare în cazul unui AVC. Statisticile arată că în fiecare an sunt înregistrate între 55.000 și 65.000 de accidente vasculare cerebrale, ceea ce înseamnă că, la fiecare patru minute, un român face un AVC. Cifrele conturează dimensiunea unei probleme de sănătate publică resimțite în toată țara.
Recunoașterea rapidă a semnelor este esențială pentru șansele de supraviețuire și recuperare. Medicii atrag atenția asupra câtorva simptome care semnalează primele semne ale unui AVC: mâna căzută, piciorul căzut, probleme cu vorbirea până la momentul în care pacientul nu mai vorbește și o asimetrie facială. Din momentul apariției acestor semne, pacientul trebuie dus cât mai repede la spital, iar apelul la 112 trebuie făcut imediat ce sunt observate.
Timpul este factorul decisiv în tratarea unui accident vascular cerebral. Fereastra teoretică pentru tromboliză este de patru ore și jumătate, însă cu cât pacientul ajunge mai devreme la spital, cu atât șansele sunt mai bune. Accidentul vascular cerebral se produce atunci când un cheag de sânge blochează fluxul spre creier, iar acesta nu mai primește suficient sânge și oxigen, ceea ce face ca fiecare minut scurs să conteze enorm pentru zona afectată.
Cauzele care duc la AVC sunt, în principal, două. Prima este ateromatoza carotidiană, depunerea de plăci de colesterol la nivelul vaselor de sânge, întâlnită mai ales la pacienții fumători, diabetici și hipertensivi. A doua este legată de tulburările de ritm la nivel cardiac, unde se formează cheaguri de sânge care, la un moment dat, pot pleca în circulație și pot bloca un vas care irigă creierul.
Vestea bună, transmit medicii, este că în multe cazuri accidentul vascular poate fi prevenit, pentru că o mare parte dintre situații sunt datorate unor cauze modificabile. Prevenirea depinde în mare măsură de stilul de viață: o alimentație echilibrată, cu mai puține grăsimi și mai multe legume, și o activitate fizică constantă. Pacienții diabetici trebuie să respecte tratamentul și controalele, fumătorii să renunțe, iar cei cu fibrilație atrială să urmeze tratamentul prescris de cardiolog, tocmai pentru că aceste bătăi neregulate ale inimii pot duce la formarea de cheaguri.
Rețeaua de centre capabile să intervină este însă limitată și concentrată. Din cele 13 centre din țară, patru se află în București: Spitalul Universitar, Institutul de Boli Neuro și Cerebrovasculare, Spitalul Elias și Spitalul Militar. În restul țării, intervențiile pot fi făcute la Cluj, Timișoara, Târgu Mureș, Oradea, Sibiu, Craiova, Constanța, Miercurea Ciuc, Brașov și Suceava, un număr redus de puncte pentru o țară cu zeci de mii de cazuri anuale.
Problema majoră rămâne lipsa specialiștilor care să efectueze aceste intervenții. Medicii arată că între 75 și 80% din totalul trombectomiilor se fac în afara programului de lucru, iar fără o salarizare stimulativă pentru acest tip de intervenții există riscul ca unii dintre ei să renunțe. Stai cu telefonul lângă tine, vii de acasă, îți dai peste cap programul, iar la un moment dat unii ar putea spune că nu mai vor. Importanța acestor medici este ilustrată de cazul doctorului Bogdan Dorovăț, fără de care mulți pacienți și-ar pierde șansa la recuperare.
Recuperarea reușită rămâne cea mai puternică dovadă a importanței intervenției la timp. Un pacient tratat povestește că acum se simte foarte bine, că poate să meargă normal, să vorbească normal și să își miște mâna și piciorul fără probleme, descriind senzația ca și cum s-ar fi născut din nou. Astfel de relatări arată diferența dintre un sistem care reușește să ajungă la pacient în fereastra de timp și unul în care lipsa resurselor umane lasă bolnavii fără șansă.