Guvernul propus de premierul desemnat Adrian Veștea nu se naște. La votul de învestitură din Parlament, cabinetul nu a reușit să strângă majoritatea necesară, astfel încât România rămâne în continuare fără un guvern cu puteri depline, iar întreaga procedură de formare a executivului este reluată de la capăt.
Pentru a fi învestit, guvernul avea nevoie de 233 de voturi în Parlament, pragul majorității necesare. Estimările făcute în timpul numărării indicau însă un număr de voturi pentru aflat sub acest prag, semn că sprijinul politic adunat în jurul propunerii nu a fost suficient pentru a duce cabinetul în funcție.
Un moment cheie al ședinței a fost plecarea din sală a parlamentarilor AUR, în frunte cu liderul George Simion. Retragerea lor a slăbit și mai mult tabăra favorabilă învestiturii, într-un vot în care fiecare prezență și fiecare opțiune exprimată cântăreau decisiv pentru soarta guvernului.
Fracturile s-au resimțit și în interiorul Partidului Național Liberal. O parte dintre parlamentarii liberali nu s-au regăsit în formula propusă, în timp ce un grup care își exprimase public susținerea, prin semnarea unei scrisori, a votat totuși pentru guvernul Veștea. Calculele de dinaintea votului, care vorbeau despre o majoritate, nu s-au confirmat în sala de plen.
Potrivit informațiilor vehiculate, președintele primise garanții că ar exista voturile necesare, fiind invocată cifra de 240 de voturi. Aceste asigurări, transmise inclusiv pe filiera politică legată de Eugen Tomac și de discuțiile premergătoare nominalizării, nu au avut acoperire în momentul votului efectiv din Parlament.
Eșecul vine după ce președintele Nicușor Dan renunțase la varianta Eugen Tomac și îl propusese pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru. Decizia fusese deja contestată politic, iar votul de luni a confirmat dificultatea de a construi o majoritate stabilă în actualul Parlament, prelungind o criză guvernamentală care durează de săptămâni.
Cu propunerea respinsă, procesul se reia integral. Președintele trebuie să organizeze noi consultări la Cotroceni și să facă o nouă nominalizare, iar viitorul premier desemnat va trebui, la rândul său, să adune o majoritate capabilă să treacă guvernul prin Parlament. Clasa politică rămâne astfel sub presiunea de a oferi rapid țării un executiv stabil.