Răzvan Lucescu a plecat de la PAOK Salonic, punând capăt unei perioade îndelungate petrecute pe banca tehnică a clubului grec. Antrenorul român spune că, după această despărțire, are un singur regret, legat nu de rezultatele obținute, ci de felul în care s-a încheiat colaborarea. Pentru un tehnician cu un asemenea parcurs la echipă, modul plecării a contat mai mult decât orice bilanț.
Acel regret ține strict de modul despărțirii. Lucescu și-ar fi dorit o plecare așa cum se cuvine, însă spune că nu a avut parte de ea, considerând că i-a fost luată posibilitatea unei despărțiri firești. În viziunea lui, finalul unei colaborări de succes a fost transformat astfel într-un episod tensionat, lipsit de respectul pe care l-ar fi așteptat după anii petrecuți la club.
Statura sa la Salonic face ca acest final să fie cu atât mai surprinzător. Lucescu este cel mai titrat antrenor din istoria de 100 de ani a clubului grec, o distincție care îl așază între figurile de referință ale echipei. Puțini tehnicieni au reușit să lase o urmă atât de adâncă la o formație cu o istorie atât de lungă și cu o tradiție atât de bogată.
Palmaresul confirmă această statură. Sub conducerea lui, PAOK a cucerit două titluri și două cupe ale Greciei, iar pe plan continental echipa a ajuns de două ori în sferturile de finală ale unei competiții europene. Sunt performanțe care l-au transformat într-una dintre cele mai importante prezențe de pe banca tehnică din ultimul deceniu al clubului din Salonic.
Decizia de a încheia colaborarea a venit dinspre conducerea clubului. Formația patronată de Ivan Savvidis a hotărât să renunțe la antrenorul român, iar acest pas a marcat finalul unei colaborări care adusese echipei trofee interne și prezențe europene notabile. Despărțirea a survenit fără o încheiere pe care tehnicianul să o considere potrivită pentru un asemenea parcurs.
Reacția lui Lucescu a fost marcată de emoție. El s-a declarat fericit pentru titlurile câștigate împreună cu echipa, însă a repetat că singurul lucru pe care îl regretă este că și-ar fi dorit o altă despărțire. Antrenorul a descris drept o nebunie ceea ce s-a întâmplat în cele trei-patru săptămâni de vacanță, perioada în care situația sa la club s-a deteriorat rapid.
În opinia sa, finalul ar fi trebuit să arate cu totul altfel. Lucescu a spus că varianta normală ar fi fost ca el și Ivan Savvidis să își strângă mâna, să se îmbrățișeze și să își spună mulțumesc, întrucât patronul este, în cuvintele antrenorului, persoana care l-a determinat să plece în acest moment. Pentru tehnicianul român, lipsa acestui gest final rămâne singura umbră peste o colaborare altfel încununată de succese.