82% dintre copiii români de 10-16 ani au folosit un chatbot în ultima lună. Cifra e prima din Europa, dar studiile arată că jumătate dintre răspunsurile primite conțin erori.
Studiul EU Kids Online 2026, realizat de London School of Economics și Universitatea din Oslo pe baza a 28.465 de răspunsuri din 19 țări, arată o realitate pe care mulți părinți o intuiam deja, dar pe care puțini o susțineau cu date: elevii români sunt primii în Europa la folosirea inteligenței artificiale pentru teme. 82% dintre copiii de 10-16 ani au folosit cel puțin o dată în ultima lună un instrument de AI generativă, iar la 15-16 ani, 66% o folosesc explicit pentru lucrări școlare. E un procent care stă înaintea Portugaliei, Slovaciei, Belgiei și Croației, toate sub 65%. La 10 ani, 22% dintre copiii români scriu deja eseuri sau texte pentru școală cu ajutorul unui chatbot, față de 13% în eșantionul european.
Problema nu e că folosesc. Problema e în ce cred că primesc de la ei.
Chatboții greșesc mai des decât cred utilizatorii
Un studiu coordonat de Uniunea Europeană de Radiodifuziune și condus de BBC, publicat în octombrie 2025, a analizat peste 3.000 de răspunsuri date de ChatGPT, Copilot, Gemini și Perplexity la întrebări despre știri, în 14 limbi. Rezultatul e brutal: 45% dintre răspunsuri aveau cel puțin o problemă importantă, 31% aveau probleme serioase cu sursele, fie lipsă, fie atribuite greșit, iar 20% conțineau erori majore de acuratețe, inclusiv detalii inventate de zero.
Într-un context în care aproape jumătate dintre britanicii sub 35 de ani spun că au încredere în capacitatea asistenților AI de a produce rezumate corecte, iar 15% dintre tinerii sub 25 folosesc deja chatboții ca sursă principală de știri, conform Digital News Report 2025 al Institutului Reuters, distanța dintre încredere și realitate e îngrijorătoare. Elevii români, care sunt deja primii în clasă la frecvența de utilizare, sunt și cei mai expuși acestei asimetrie.
Ce înseamnă asta pentru modul în care învățăm
Studiul EU Kids Online nu măsoară cât de bine învață elevii, ci cât de des folosesc. Playtech, care a analizat datele, subliniază că procentele nu demonstrează copiere sau scădere a capacității de învățare. Dar o altă întrebare apare: dacă 45% dintre răspunsurile AI conțin probleme importante, cum se formează o gândire critică solidă într-un mediu în care prima sursă de informație este adesea un chatbot, nu un manual?
La 10 ani, 45% dintre copiii români au folosit AI pentru a scrie eseuri, povești sau texte, iar 36% pentru a rezuma sau explica texte mai lungi. Nu e vorba de a interzice, ci de a înțelege că utilizarea fără verificare e o practică de risc. Un copil care primește un răspuns plauzibil, bine formulat, dar cu o sursă inventată, nu are cum să detecteze eroarea fără o metodologie de verificare independentă.
Aproape jumătate dintre tinerii sub 35 au încredere în rezumatele AI. Asta nu e o opinie, e o atitudine formată de experiența de utilizare repetată. Dacă nu se construiește o literație digitală specifică, dacă nu se învață cum se verifică o sursă, cum se identifică o halucinare, cum se distinge o afirmație de o presupunere, atunci avantajul de viteză al AI devine un dezavantaj de acuratețe.
Cum verifici ce îți spune un chatbot
Regula de bază e simplă: tratăm orice răspuns AI ca o ipoteză, nu ca un fapt. Prima verificare e întotdeauna sursa. Dacă chatbotul citează un studiu, un articol, un raport, căutăm acea sursă independent, fără a folosi același instrument. Dacă nu o găsim, sau dacă conținutul nu se potrivește cu descrierea, e un semnal de alarmă.
A doua regulă e verificarea datelor concrete. Dacă răspunsul conține cifre, date, nume, verificăm fiecare element separat. Un chatbot poate produce un text coerent în jurul unui dat incorect, ceea ce face ca eroarea să fie mai greu de detectat decât o contradicție evidentă. Trecerea prin fiecare afirmație de fapt, nu prin textul în ansamblu, e diferența dintre a citi și a verifica.
A treia regulă e contextul. Un răspuns corect în 2024 poate fi depășit în 2026. AI are o fereastră de instruire, iar informațiile pot fi învechite. Verificăm data, verificăm dacă există actualizări, verificăm dacă sursa e activă. Dacă nu găsim nimic, tratăm răspunsul ca pe o ipoteză, nu ca pe un răspuns final.
Ce se întâmplă cu responsabilitatea
În paralel cu discuția despre elevi, start-up.ro publică o analiză a cadrului juridic românesc pentru AI, realizată de Ventures'n'Law pentru The Global Legal Post. Concluzia centrală e că utilizarea inteligenței artificiale nu elimină responsabilitatea companiei. Fondatorii și managerii trebuie să țină cont de regulile aplicabile încă din etapa de dezvoltare. Dreptul românesc nu recunoaște agenții AI ca persoane juridice, iar acțiunile acestora sunt tratate ca acțiuni ale celui care i-a implementat.
O companie care construiește agenți AI pentru clienți folosind platforme terțe nu își poate transfera obligațiile de reglementare prin simpla invocare a termenilor furnizorului. Asta e relevant și pentru educație: dacă o școală sau o instituție folosește AI în procesul de învățare, responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor rămâne la acea instituție, nu la furnizorul de chatbot.
România nu are o lege națională distinctă pentru AI, iar Regulamentul european AI Act rămâne principalul cadru. Două proiecte legislative naționale au fost respinse pentru că deveneau redundante în raport cu regulamentul european. În martie 2026, ANCOM a fost desemnată ca punct unic de contact și autoritate de supraveghere a pieței, dar legislația națională necesară pentru sancțiuni trebuie încă completată. Până atunci, responsabilitatea e pe umerii celor care folosesc.