România se află pe locul al doilea în Uniunea Europeană la capitolul cadre didactice care folosesc inteligența artificială pentru susținerea activității la clasă, potrivit unui raport TALIS prezentat de Aleph News. Singura țară care devansează România la acest indicator este Malta, ceea ce plasează școala românească, de obicei criticată pentru ritmul lent de digitalizare, într-o poziție surprinzător de avansată în materie de adoptare a noilor tehnologii.
Datele arată că aproape jumătate dintre cadrele didactice din România au folosit inteligența artificială la clasă în ultimele douăsprezece luni. Este vorba despre o pondere ridicată în comparație cu media europeană, semn că instrumentele digitale au început să intre în rutina zilnică a multor profesori, chiar dacă de multe ori utilizarea lor rămâne la inițiativa fiecărui cadru didactic în parte.
Raportul detaliază și modul concret în care este folosită tehnologia. Peste 65% dintre profesori apelează la inteligența artificială pentru planificarea lecțiilor și pentru realizarea de rezumate, iar aproape 64% o utilizează pentru generarea de activități la clasă. Pe lângă acestea, instrumentele sunt folosite și pentru adaptarea materialelor didactice și pentru personalizarea cursurilor în funcție de nevoile elevilor.
Entuziasmul nu este însă lipsit de rezerve. Profesorii europeni văd mai degrabă provocări decât avantaje în această tehnologie, potrivit aceluiași raport. Aproximativ 21% dintre ei se tem de plagiat sau de copiere, iar aproape două treimi atrag atenția asupra faptului că inteligența artificială poate genera informații false sau nepotrivite pentru elevi, ceea ce ridică întrebări serioase despre verificarea conținutului oferit la clasă.
Un capitol aparte îl reprezintă sprijinul pentru elevii cu cerințe educaționale speciale. Aproape 40% dintre profesori realizează lecții și planificări diferențiate pentru elevii cu CES, iar inteligența artificială este descrisă ca un ajutor important în adaptarea materialelor la nivelul fiecărui copil, astfel încât activitatea să fie cât mai aproape de realitatea concretă din sala de clasă.
Despre acest fenomen a vorbit profesorul Cristian Tănase, care a observat că elevii au fost adesea primii care au început să folosească aceste instrumente. El consideră că este un lucru pozitiv că școala ține în sfârșit pasul cu tehnologia, dar atrage atenția că profesorii nu beneficiază de o pregătire formală, academică, dedicată integrării elevilor cu cerințe educaționale speciale, pe care îi preiau și încearcă să îi integreze de-a lungul mai multor ani.
Concluzia raportului și a discuției este că inteligența artificială poate deveni o unealtă extrem de utilă în practica didactică, atât timp cât este folosită cu discernământ. Pe de o parte, ajută profesorul să planifice, să personalizeze și să se apropie de nevoile reale ale clasei; pe de altă parte, rămâne responsabilitatea cadrului didactic de a verifica informațiile și de a preveni derapajele semnalate de o bună parte a profesorilor europeni.