Un proiect de lege readuce în atenția publică o temă veche și sensibilă a școlii românești: uniforma. Inițiatorii actului normativ sunt convinși că introducerea uniformei va reduce diferențele sociale dintre copii și va contribui la oprirea fenomenului de bullying, prezentând măsura drept o cale de a-i pune pe elevi pe picior de egalitate, indiferent de posibilitățile familiilor lor.
Argumentul pornește de la cât de devreme devin copiii conștienți de diferențe. Susținătorii ideii arată că elevii ajung să cunoască și să aprecieze brandurile încă de la șase ani, vârstă la care hainele și obiectele pe care le poartă pot deveni deja un criteriu de comparație între ei. O ținută comună, spun aceștia, ar putea șterge o parte din aceste diferențe vizibile.
Criticii măsurii nu sunt însă convinși că uniforma rezolvă problema de fond. Ei atrag atenția că dificultățile reale nu dispar dacă elevii poartă aceeași culoare la bluză, ci se mută în alte zone: în telefonul pe care îl are fiecare, în încălțăminte, în ghiozdan sau în banii de buzunar. Cu alte cuvinte, competiția dintre copii s-ar putea muta pur și simplu de pe haine pe alte obiecte.
Subiectul s-a dovedit unul care dezbină opinia publică. Potrivit celor care au urmărit discuțiile, nu există alt subiect care să împartă părinții chiar în două tabere aproape egale. Pentru unii, uniforma este o amintire plăcută a propriei școli și o soluție de bun-simț, în timp ce alții o privesc cu rezerve sau o resping direct.
Chiar și mulți dintre cei care sunt de acord cu inițiativa pun o condiție importantă. Părinții spun că, în cele din urmă, decizia ar trebui luată la nivelul școlii, nu impusă de sus. Reprezentanții lor consideră că orice decizie privind obligativitatea uniformelor trebuie să vină în urma unei consultări reale a părinților, nu doar a unei hotărâri formale.
Proiectul de lege pare să răspundă, cel puțin în parte, acestei cerințe. El permite fiecărei școli să stabilească modelul ținutei împreună cu elevii, părinții și profesorii, lăsând astfel la latitudinea comunității din fiecare unitate de învățământ cum ar urma să arate uniforma și în ce măsură ar fi adoptată.
În realitate, purtarea uniformei este deja o practică în unele unități de învățământ. Un exemplu este Colegiul Național Mihai Viteazul din Capitală, unde propunerea de uniformă este un tricou simplu pe care se regăsește emblema școlii sau o cravată. Acolo, ținuta comună a devenit, în timp, un element de mândrie și un simbol de apartenență pentru elevi.