ZOOTEHNIA ȘI PROCESAREA, PARIUL LUI FLORIN BARBU. DEFICITUL COMERCIAL SCADE, DAR FĂRĂ AMELIORARE NU PUTEM CONSTRUI O ZOOTEHNIE PERFORMANTĂ!

Am susținut mereu că zootehnia și procesarea au reprezentat pariul strategic al ministrului Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, în mandatul precedent, iar datele comunicate de Ministerul Agriculturii pentru primele șapte luni ale anului 2026 indică o evoluție favorabilă: deficitul comercial al României la categoria „alimente și animale vii” s-a redus cu 13,5% față de aceeași perioadă a anului trecut, pe fondul creșterii exporturilor cu 8,1%, până la aproximativ 4,5 miliarde de euro, și al diminuării importurilor cu 1,4%, până la circa 6,7 miliarde de euro.

Sunt cifre care merită analizate dincolo de comunicarea statistică, pentru că în spatele lor se află o miză esențială pentru agricultura românească: capacitatea de a transforma producția primară în produse alimentare cu valoare adăugată, de a consolida fermele zootehnice și de a păstra în economia națională o parte cât mai mare din valoarea creată de fermierii români. În această perspectivă, investițiile în procesare și zootehnie trebuie privite ca două componente ale aceleiași strategii, nu ca direcții separate de finanțare.

Un indicator important îl reprezintă evoluția exporturilor de produse lactate și ouă, care au crescut cu 36,7%, până la 352,9 milioane de euro, în timp ce deficitul comercial al acestei categorii s-a redus cu 24,4%. De asemenea, importurile de carne și preparate din carne au înregistrat o scădere de 5,3%. Aceste evoluții oferă argumente pentru continuarea investițiilor, însă consolidarea lor depinde de capacitatea României de a produce constant, competitiv și la standarde de calitate care să permită atât aprovizionarea pieței interne, cât și accesul pe piețele externe.

Programul INVESTALIM și finanțările destinate procesării prin Planul Strategic PAC 2023–2027 pot contribui la modernizarea industriei alimentare, dar succesul acestor investiții trebuie măsurat prin capacitățile efectiv puse în funcțiune, cantitățile de materie primă prelucrate în România, contractele încheiate cu producătorii autohtoni și produsele românești care ajung pe rafturile magazinelor. O fabrică nouă are o importanță economică reală atunci când poate lucra sustenabil, iar pentru aceasta are nevoie de o bază solidă de producție agricolă și zootehnică.

Aici intervine însă o condiție fundamentală, despre care consider că trebuie să vorbim mult mai apăsat: zootehnie fără ameliorare nu există!

Putem construi ferme moderne, putem investi în adăposturi, echipamente, instalații de muls, abatoare și unități de procesare, dar, dacă nu dezvoltăm în paralel programe coerente de ameliorare genetică, nu vom putea obține pe termen lung progresul de productivitate, calitate și eficiență de care sectorul are nevoie. Performanța unei ferme nu depinde exclusiv de infrastructură sau de valoarea investiției, ci și de calitatea materialului genetic, de organizarea reproducției, de selecția animalelor, de controlul oficial al performanțelor și de utilizarea datelor pentru îmbunătățirea generațiilor viitoare.

Ameliorarea nu este un capitol secundar al politicii zootehnice și nici o cheltuială care poate fi amânată până când vor exista suficiente resurse pentru celelalte investiții. Este fundamentul pe ce trebuie construită competitivitatea fermelor românești, fie că vorbim despre bovine pentru lapte și carne, ovine, caprine, porcine sau alte specii de interes economic. Fără programe de ameliorare susținute și adaptate obiectivelor de producție, riscăm să investim în infrastructură fără să valorificăm întregul potențial productiv al animalelor și fără să obținem ritmul de progres necesar pentru a concura pe o piață europeană exigentă.

De aceea, trag un semnal de alarmă: Agentia Națională pentru Zootehnie (ANZ) contează acum mai mult ca oricând!

Într-un moment în care Ministerul Agriculturii vorbește despre consolidarea zootehniei și reducerea dependenței de importuri, rolul ANZ trebuie așezat în centrul politicii de dezvoltare a sectorului, printr-o instituție capabilă să susțină efectiv ameliorarea, să asigure funcționarea coerentă a mecanismelor de control al performanțelor, să sprijine registrele genealogice și programele de ameliorare și să contribuie la creșterea valorii genetice a efectivelor naționale.

Este nevoie de o viziune care să lege finanțarea fermelor de obiective zootehnice măsurabile, să încurajeze colaborarea dintre crescători, organizațiile de ameliorare, specialiștii din universități și institutele de cercetare și să asigure continuitate programelor, astfel încât rezultatele să nu depindă de inițiative izolate sau de schimbările administrative. În același timp, ANZ trebuie să dispună de resursele umane, tehnice și instituționale necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile, iar politicile publice trebuie să valorifice expertiza specialiștilor care lucrează direct cu crescătorii de animale.

Reducerea deficitului comercial este un semnal încurajator, dar nu trebuie confundată cu rezolvarea tuturor vulnerabilităților sectorului agroalimentar. România are în continuare de construit o relație mai puternică între ferme și procesatori, de crescut capacitatea internă de producție și de valorificat mai eficient resursele agricole de care dispune. Iar pentru ca această evoluție să fie durabilă, investițiile în procesare trebuie însoțite de investiții în zootehnie performantă, iar zootehnia performantă trebuie să aibă la bază ameliorarea genetică.

Pariul pe zootehnie și procesare poate deveni un proiect strategic de țară, dar următoarea etapă trebuie să fie una a performanței, a productivității și a valorii adăugate produse în România.

Susțin continuarea investițiilor în ferme și în industria alimentară, dar consider că este momentul ca ameliorarea și rolul ANZ să primească atenția pe care o merită în arhitectura politicii agricole naționale. Nu este suficient să producem mai mult; trebuie să producem mai bine, mai eficient și mai competitiv, astfel încât fermierii să obțină venituri sustenabile, procesatorii să aibă acces la materie primă românească, iar consumatorii să găsească pe piață produse autohtone de calitate.

Pentru că o zootehnie puternică nu se construiește numai cu bani și clădiri, ci cu genetică, profesionalism, continuitate și o strategie națională de ameliorare. Iar în această strategie, ANZ trebuie să fie un actor esențial.

SIMONA MAN

#Zootehnie #ProcesareAgroalimentară #FlorinBarbu #MADR #ANZ #AmeliorareGenetică #ZootehniePerformantă #AgriculturaRomânească #FermieriRomâni #ProduseRomânești #IndustriaAlimentară #Investalim #InvestițiiÎnAgricultură #DezvoltareRurală #SecuritateAlimentară #ReducereaDeficituluiComercial #GeneticăAnimală #PerformanțăÎnZootehnie #FermeRomânești #ProducțieRomânească #ValoareAdăugată #StrategieAgricolă #AgriculturaRomâniei #AGROEXPERT #AGROEXPERTTV