Viespile: musafirii nedoriți ai toamnei care ne apără în taină grădinile

E toamnă, pe masa din curte stă un borcan cu dulceață sau un pahar cu must proaspăt, și de nicăieri apare o viespe. Mâinile încep să se agite, cineva sare de pe scaun, iar buna dispoziție se risipește într-o clipă. Puține insecte stârnesc atâta neplăcere ca viespea, și totuși în spatele acestui musafir dungat se ascunde unul dintre cei mai folositori și mai nedreptățiți ajutoare ale naturii.

Nu doar o gânganie enervantă

Viespile sunt insecte sociale înrudite cu albinele și furnicile, ușor de recunoscut după corpul lor zvelt, cu dungi galbene și negre. Spre deosebire de albine, ele nu produc miere și au corpul mult mai neted, aproape lipsit de peri. Cuiburile lor sunt adevărate opere de artă din hârtie, pe care le fabrică din lemn mărunțit și amestecat cu salivă.

Dintre toate viespile, numai femelele pot înțepa, și o fac mai ales atunci când își apără cuibul sau propria viață. Spre deosebire de albină, care moare după ce înțeapă o singură dată, viespea are un ac neted și poate înțepa de mai multe ori la rând. Tocmai de aceea ne inspiră atâta teamă, deși rareori atacă fără un motiv anume.

Vânători neobosiți din livezi și grădini

Adevărata valoare a viespilor se ascunde în felul în care se hrănesc. Lucrătoarele sunt vânătoare excelente și, toată vara, prind neîncetat omizi, muște, afide și alte insecte cu care își hrănesc larvele din cuib. O singură colonie poate astfel să distrugă cantități uriașe de dăunători care altfel ar roade frunzele și fructele din livezile și grădinile noastre.

Nu întâmplător, cercetătorii consideră viespile aliați naturali de nădejde în lupta împotriva dăunătorilor. Studiile arată că viespile sociale sunt printre cele mai eficiente mijloace de combatere naturală a insectelor care atacă culturile. Pe deasupra, ele vizitează și florile, unde se hrănesc cu nectar și ajută, măcar în parte, la polenizarea plantelor.

O colonie care trăiește o singură vară

Viața unei colonii de viespi durează o singură vară. Primăvara, o regină singuratică, care a iernat ascunsă undeva la adăpost, întemeiază cuibul și crește de una singură primele lucrătoare. De îndată ce acestea sunt gata, preiau întreaga muncă, iar colonia începe să crească rapid, ajungând spre sfârșitul verii la câteva mii de indivizi într-un cuib din mii de celule.

Odată cu venirea toamnei, însă, întreaga colonie se stinge. Supraviețuiesc doar tinerele regine împerecheate, care se ascund în locuri ferite pentru a trece iarna și a întemeia, în primăvara următoare, cuiburi cu totul noi. Vechiul cuib rămâne pustiu și se destramă încet peste iarnă, astfel că el nu este niciodată folosit a doua oară.

De ce ne deranjează toamna

De ce devin viespile atât de insistente tocmai la sfârșitul verii? Răspunsul se ascunde chiar în cuib. Cât timp acolo se află larve, acestea răsplătesc lucrătoarele care le aduc hrană cu o secreție dulce. Când regina încetează să mai depună ouă, iar larvele se maturizează, această sursă de zahăr dispare, iar lucrătoarele flămânde pornesc în căutarea dulcelui în altă parte.

În natură, în acea perioadă mai sunt puține flori, așa că viespile se îndreaptă spre fructele coapte, spre must și spre dulcețurile de pe mesele noastre. Viespea care dă târcoale prăjiturii nu este, prin urmare, rea, ci doar o lucrătoare înfometată aflată la capătul scurtei sale vieți. Când înțelegem asta, insistența ei devine mult mai ușor de suportat.

Cum să conviețuim cu ele

Conviețuirea cu viespile este mai simplă decât pare. Cel mai bine este să rămânem calmi și să nu dăm din mâini după ele, fiindcă la primejdie eliberează un semnal de alarmă care cheamă rapid și alte lucrătoare. E de ajuns să acoperim băuturile și mâncarea dulce și să păstrăm o distanță respectuoasă față de cuiburi, mai ales dacă sunt aproape de casă.

Cele mai multe cuiburi aflate sus sau ferite de trecerea oamenilor pot fi lăsate în pace, căci oricum se sting singure până la iarnă. O intervenție este cu adevărat necesară doar acolo unde cuibul pune în pericol copiii mici, persoanele alergice sau chiar intrarea în casă.

Un mic ajutor al naturii

Viespile sunt o verigă importantă în întregul lanț al naturii. Ca prădători iscusiți, țin sub control numărul multor insecte, devin ele însele pradă pentru păsări și alte animale, iar ca gunoieri ajută la curățarea resturilor și a micilor vietăți moarte. Fără ele, natura din jurul nostru ar fi mult mai săracă și mai puțin echilibrată.

Așadar, data viitoare când o viespe îți va poposi pe farfurie, încearcă să-ți amintești că ai în față o vânătoare harnică, ce ți-a păzit în tăcere grădina toată vara. Puțină răbdare este un preț mic pentru un vecin atât de folositor, a cărui muncă trece, cea mai mare parte a anului, cu totul neobservată.