🚨 ALERTĂ PENTRU ROMÂNIA! AGRICULTURA, ÎN FAȚA UNUI NOU RISC: 159 DE MILIARDE DE EURO ÎN MINUS LA BUGETUL UE, IAR FERMIERII ROMÂNI POT PIERDE SPRIJINUL PENTRU DEZVOLTARE!

Deși plățile directe pentru veniturile fermierilor sunt menținute în propunerea revizuită a președinției irlandeze, reducerea bugetului european cu 159 de miliarde de euro, diminuarea rezervei de criză și flexibilizarea distribuției fondurilor PAC ridică semne serioase de întrebare asupra viitorului agriculturii europene.Agricultura europeană intră într-o nouă etapă de incertitudine, în contextul negocierilor privind viitorul buget multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034, după ce președinția irlandeză a Consiliului UE a prezentat o propunere revizuită care reduce cu 159 de miliarde de euro fondurile disponibile față de varianta anterioară analizată, într-un moment în care fermierii se confruntă deja cu presiuni majore generate de creșterea costurilor de producție, instabilitatea piețelor, efectele schimbărilor climatice și concurența comercială internațională.Deși, la prima vedere, agricultorii par să fi evitat o lovitură directă asupra plăților destinate susținerii veniturilor, realitatea este mult mai complicată, deoarece păstrarea acestor fonduri nu garantează automat și menținerea capacității Politicii Agricole Comune de a răspunde nevoilor reale ale fermelor, de a susține investițiile, de a proteja mediul rural și de a interveni eficient în perioadele de criză.Propunerea irlandeză urmează să fie analizată de liderii europeni în cadrul discuțiilor programate pentru 15–16 octombrie, iar rezultatul negocierilor va avea consecințe directe asupra modului în care statele membre își vor putea finanța agricultura, dezvoltarea rurală și investițiile strategice în următorii șapte ani.PLĂȚILE DIRECTE SUNT PROTEJATE, DAR VIITORUL POLITICII AGRICOLE COMUNE DEVINE MAI INCERTUnul dintre elementele importante ale propunerii este menținerea sprijinului direct pentru veniturile agricultorilor, fără reduceri nominale propuse pentru această componentă în cadrul revizuirii prezentate de Irlanda. Cu toate acestea, protejarea unei categorii de plăți nu înseamnă că întreaga Politică Agricolă Comună beneficiază de aceeași garanție financiară, iar aici apare principala preocupare a organizațiilor reprezentative ale fermierilor europeni.O parte importantă a măsurilor destinate dezvoltării rurale, investițiilor și altor forme de sprijin agricol ar urma să fie integrată în Planurile naționale și regionale de parteneriat, unde finanțarea nu beneficiază de aceeași protecție specifică și trebuie să fie repartizată în funcție de prioritățile stabilite de fiecare stat membru, în competiție cu alte domenii, inclusiv politica de coeziune.Această schimbare poate oferi guvernelor o flexibilitate bugetară mai mare, însă ridică riscul ca agricultura să ajungă să concureze pentru resurse cu alte politici publice, în loc să beneficieze de o arhitectură financiară comună, previzibilă și adaptată particularităților sectorului.Pentru state precum România, unde numeroase exploatații agricole au nevoie de investiții în irigații, modernizarea fermelor, depozitare, procesare, infrastructură rurală și tehnologii performante, predictibilitatea finanțării este esențială, deoarece simpla menținere a plăților directe nu poate compensa lipsa capitalului necesar dezvoltării și creșterii valorii adăugate în interiorul țării.COPA-COGECA AVERTIZEAZĂ ASUPRA UNEI POSIBILE ERORI STRATEGICEOrganizația europeană Copa-Cogeca, care reprezintă interesele agricultorilor și cooperativelor agricole din Uniunea Europeană, avertizează că direcția propusă riscă să afecteze una dintre cele mai importante politici comune ale construcției europene, în condițiile în care agricultura nu reprezintă doar un sector economic, ci și o componentă esențială a securității alimentare, a stabilității comunităților rurale și a autonomiei strategice a Uniunii.Mesajul organizației este cu atât mai important cu cât Europa încearcă, în paralel, să își consolideze competitivitatea industrială, să reducă dependențele externe și să răspundă provocărilor geopolitice, în timp ce fermierii sunt chemați să producă alimente la standarde ridicate de calitate și siguranță, să respecte cerințe de mediu tot mai exigente și să facă față unor piețe în care condițiile de concurență nu sunt întotdeauna echivalente.În aceste condiții, diminuarea resurselor disponibile pentru investiții și intervenții în mediul rural ar putea accentua diferențele dintre fermele europene, în special între exploatațiile care dispun deja de capital, infrastructură și acces la finanțare și cele care depind în mare măsură de sprijinul public pentru a se moderniza și a rămâne competitive.REZERVA DE CRIZĂ, REDUSĂ DE LA 6,3 LA 4,4 MILIARDE DE EUROO altă problemă majoră este diminuarea rezervei destinate situațiilor de criză pentru agricultură, propunerea irlandeză indicând o alocare de 4,4 miliarde de euro, față de cele 6,3 miliarde de euro prevăzute în varianta inițială a Comisiei Europene.Diferența de 1,9 miliarde de euro înseamnă o capacitate financiară potențial mai redusă de reacție în cazul unor evenimente care afectează grav producția agricolă și veniturile fermierilor, de la secete și inundații până la epizootii, perturbări comerciale sau creșteri bruște ale costurilor de producție.Pentru agricultorii români, vulnerabilitatea la asemenea șocuri nu este una teoretică, având în vedere efectele secetei asupra culturilor, necesitatea investițiilor în infrastructura de irigații, dificultățile unor sectoare zootehnice și expunerea producătorilor la volatilitatea prețurilor cerealelor și inputurilor agricole.Într-un asemenea context, rezerva de criză nu ar trebui privită ca o cheltuială secundară, ci ca un instrument de protecție economică, menit să limiteze pierderile din agricultură și să împiedice transformarea unor dificultăți temporare în falimente, abandonarea exploatațiilor și depopularea accelerată a satelor.MAI PUȚINI BANI PENTRU INOVARE ȘI COMPETITIVITATENici perspectiva investițiilor în inovare nu este lipsită de incertitudini, deoarece alocarea propusă pentru Fondul European pentru Competitivitate ar urma să scadă de la 22,7 miliarde de euro la 19,7 miliarde de euro, potrivit cifrelor prezentate în propunerea revizuită.Reducerea cu 3 miliarde de euro poate influența capacitatea de finanțare a unor proiecte menite să accelereze dezvoltarea tehnologiilor, modernizarea proceselor de producție și creșterea competitivității economiei europene, într-un moment în care agricultura are nevoie de digitalizare, mecanizare performantă, soluții pentru economisirea apei, ameliorare genetică și tehnologii care să reducă dependența de inputurile externe.Pentru România, o politică europeană de competitivitate care nu este corelată cu nevoile fermelor și ale industriei alimentare riscă să lase nevalorificat un potențial economic considerabil, în condițiile în care producția agricolă trebuie susținută prin depozitare, procesare, logistică și integrarea producătorilor în lanțurile comerciale cu valoare adăugată ridicată.AJUTORUL PE HECTAR, ÎNTRE 90 ȘI 240 DE EURO: RISCUL UNOR DIFERENȚE MAI MARI ÎNTRE STATEPropunerea irlandeză ar acorda statelor membre o marjă de manevră mai largă în stabilirea nivelului sprijinului degresiv pentru venit bazat pe suprafață, cunoscut prin abrevierea DABIS, astfel încât valoarea medie a ajutorului pe hectar ar putea varia între 90 și 240 de euro, în timp ce propunerea inițială a Comisiei Europene prevedea un prag minim de 130 de euro.Această flexibilitate poate permite adaptarea schemelor de sprijin la particularitățile naționale, dar poate genera și diferențe importante între agricultorii europeni, în funcție de deciziile guvernelor și de modul în care fiecare stat își organizează alocările bugetare.În lipsa unor garanții suficiente privind nivelul sprijinului și accesul la finanțare pentru investiții, fermierii din statele cu resurse bugetare mai limitate riscă să se confrunte cu dificultăți suplimentare în competiția cu exploatațiile din economii agricole mai puternice.De aceea, pentru România, negocierile europene trebuie să urmărească nu doar păstrarea unor sume nominale în bugetul PAC, ci și asigurarea unor reguli echitabile, a unei finanțări previzibile și a unor instrumente care să permită reducerea decalajelor de competitivitate dintre statele membre.PLAFON DE 300.000 DE EURO: FERMELE MARI AR PUTEA BENEFICIA DE UN TRATAMENT MAI FAVORABILUn alt element care merită analizat este propunerea de stabilire a unui plafon de 300.000 de euro pentru sprijinul acordat unei ferme în funcție de suprafață, comparativ cu limita de 100.000 de euro sugerată inițial de Comisia Europeană, în condițiile în care mecanismul de reducere progresivă a plăților PAC a fost menținut.Creșterea plafonului ar putea permite exploatațiilor mari să beneficieze de un nivel mai ridicat al sprijinului înainte de aplicarea limitării, în timp ce efectele concrete asupra distribuției fondurilor vor depinde de regulile finale, de structura plăților și de modul de aplicare a mecanismelor de degresivitate.Dezbaterea este relevantă și pentru România, unde agricultura reunește atât ferme comerciale de mari dimensiuni, importante pentru producția de cereale și exporturi, cât și numeroase exploatații mici și mijlocii, esențiale pentru ocuparea forței de muncă rurale, diversitatea producției și menținerea activității economice în comunitățile locale.O reformă echilibrată trebuie să evite atât penalizarea nejustificată a exploatațiilor eficiente, care contribuie la securitatea alimentară și la aprovizionarea piețelor, cât și concentrarea disproporționată a resurselor în detrimentul fermelor care au nevoie de sprijin pentru a se moderniza și a rămâne viabile economic.ROMÂNIA TREBUIE SĂ NEGOCIEZE DINCOLO DE CIFRELE ANUNȚATEPentru România, miza bugetului european 2028–2034 depășește nivelul plăților directe și privește capacitatea de a construi o agricultură modernă, rezilientă și integrată într-un sector agroalimentar competitiv, în care materia primă produsă în ferme să fie transformată, pe cât posibil, în produse finite cu valoare adăugată în economia națională.Menținerea sprijinului pentru venituri este importantă, dar nu poate înlocui investițiile în irigații, infrastructură de depozitare, procesare, cercetare, digitalizare, energie și adaptare climatică, fără de care multe exploatații vor continua să fie vulnerabile la șocurile economice și la variațiile pieței.În același timp, flexibilitatea acordată guvernelor în repartizarea fondurilor trebuie însoțită de garanții clare pentru agricultură și dezvoltarea rurală, astfel încât aceste domenii să nu ajungă să piardă resurse în competiția cu alte priorități naționale, mai ales în statele în care agricultura are o contribuție economică și socială semnificativă.Discuțiile liderilor europeni din 15–16 octombrie reprezintă, prin urmare, un moment important pentru definirea direcției negocierilor, fără ca propunerea analizată să poată fi considerată o decizie bugetară definitivă. Forma finală a cadrului financiar multianual va depinde de negocierile dintre statele membre și de procedurile europene de adoptare.Concluzia este clară: protejarea plăților directe nu este suficientă dacă agricultura pierde din capacitatea de a investi, de a gestiona crizele și de a se dezvolta. Europa nu își poate consolida securitatea alimentară slăbind tocmai instrumentele care îi susțin producătorii, iar România trebuie să intre în aceste negocieri cu o poziție fermă, fundamentată pe nevoile reale ale fermierilor, pe reducerea decalajelor de competitivitate și pe apărarea interesului strategic al agriculturii naționaleSimona Man

#AgriculturaRomâniei #BugetulUE #PAC #PoliticaAgricolăComună #FermieriiRomâni #FonduriEuropene #Agricultură #ComisiaEuropeană #CopaCogeca #BugetUE2028_2034 #DezvoltareRurală #SecuritateAlimentară #InteresulNațional #AGROEXPERT #AGROEXPERTTV