LA CIPĂIENI, TRADIȚIA CREȘTERII ANIMALELOR SE ÎNTÂLNEȘTE CU PROVOCĂRILE AGRICULTURII ROMÂNEȘTI: FERMIERII CER ORGANIZARE, PREȚURI CORECTE ȘI SPRIJIN REAL

Târgul de animale organizat la Cipăieni, în județul Mureș, a adus împreună crescători de animale, fermieri, reprezentanți ai instituțiilor agricole și iubitori ai tradițiilor rurale, într-un eveniment care a demonstrat că satul românesc păstrează încă o legătură profundă cu agricultura și creșterea animalelor, însă a oferit, în același timp, prilejul unor discuții despre dificultățile economice care amenință fermele, lipsa predictibilității și nevoia unei organizări mai eficiente a producătorilor.

BĂLȚATA ROMÂNEASCĂ, O RASĂ CU TRADIȚIE ȘI VALOARE ECONOMICĂ

Printre atracțiile manifestării s-au numărat exemplarele de Bălțată Românească, o rasă apreciată pentru robustețe, rezistență și capacitatea de a valorifica atât producția de lapte, cât și pe cea de carne, caracteristici care îi oferă un rol important în menținerea rentabilității fermelor zootehnice.

Reprezentantul Asociației Crescătorilor de Taurine din județul Mureș a subliniat că animalele prezentate la târg nu sunt selectate întâmplător pentru participarea la expoziție, ci provin din ferme în care se desfășoară activități de control oficial al producției și de evidență în registrul genealogic, aproximativ 90% dintre fermele membrilor asociației fiind cuprinse în aceste sisteme, potrivit declarațiilor sale.

Progresul genetic obținut de crescători demonstrează că în fermele din județul Mureș există animale valoroase, iar exemplare de calitate pot fi identificate în numeroase localități, rezultat al muncii depuse de generații de fermieri și al preocupării pentru ameliorarea raselor.

Județul Mureș are o tradiție îndelungată în creșterea bovinelor, zona fiind considerată de reprezentantul asociației unul dintre leagănele dezvoltării Bălțatei Românești, cu o contribuție importantă la consolidarea sectorului zootehnic. În această regiune au existat și preocupări de cercetare și ameliorare genetică, inclusiv în cadrul stațiunii de cercetare din apropierea municipiului Târgu Mureș.

Unul dintre principalele avantaje ale rasei este constituția robustă, care îi permite să fie exploatată atât pe pășune, cât și în sistem de stabulație, în timp ce longevitatea productivă și valorificarea animalelor reformate pentru carne contribuie la echilibrul economic al exploatației.

Deși producția de lapte poate fi cu aproximativ 30% mai mică decât în cazul unor rase specializate intensiv pentru această direcție, precum Holstein, Bălțata Românească oferă crescătorului și posibilitatea valorificării animalelor pentru carne, ceea ce poate reprezenta un avantaj într-un sector în care costurile de producție și prețurile de valorificare influențează direct supraviețuirea fermelor.

Dincolo de cifre și performanțe zootehnice, această rasă păstrează și o valoare culturală aparte, fiind legată de istoria satului românesc, de gospodăriile în care vaca asigura laptele și produsele lactate pentru familie și, în trecut, contribuia inclusiv la lucrările agricole.

PREȚUL LAPTELUI ȘI COSTURILE DE PRODUCȚIE, O PRESIUNE TOT MAI MARE ASUPRA FERMIERILOR

Dincolo de atmosfera de sărbătoare și de frumusețea exemplarelor prezentate, discuțiile cu crescătorii au scos la iveală o realitate economică dificilă, în care fermierii reclamă lipsa predictibilității, fluctuațiile prețurilor și dificultatea de a-și construi planuri de afaceri pe termen lung.

Reprezentantul asociației a atras atenția că prețul laptelui și costurile cu motorina reprezintă provocări majore pentru exploatațiile zootehnice, în condițiile în care producătorii trebuie să asigure permanent furajarea și întreținerea animalelor, indiferent de evoluția pieței sau de prețul pe care îl primesc pentru producția livrată.

Acesta a susținut că au existat perioade în care procesatorii au plătit laptele cu 1 leu, 1,20 lei sau 1,50 lei pe litru, în timp ce fermierii se confruntau cu cheltuieli ridicate și cu o capacitate redusă de negociere. În opinia sa, raportul de forțe din lanțul alimentar și presiunea comercială exercitată de actorii cu putere mai mare de negociere contribuie la vulnerabilitatea producătorilor primari.

O altă problemă semnalată este concurența laptelui provenit din import, în special în perioadele în care procesatorii pot achiziționa lapte de pe piața externă la prețuri mai mici, situație care îi determină pe unii să reducă achizițiile de la producătorii români.

Potrivit reprezentantului crescătorilor, această abordare poate avea consecințe serioase asupra capacității de producție interne, întrucât reducerea efectivelor de vaci de lapte înseamnă diminuarea producției naționale și creșterea dependenței de importuri.

Acesta a avertizat că, în lipsa unor măsuri care să permită menținerea fermelor în activitate, există riscul unei reduceri semnificative a efectivelor și a producției de lapte, estimând că sacrificarea a aproximativ 30% din efectiv ar putea deveni o realitate în sectorul pe care îl reprezintă. Este o prognoză exprimată de interlocutor, care evidențiază nivelul de îngrijorare din rândul crescătorilor, nu o statistică oficială confirmată.

Consecințele nu s-ar limita la pierderile suferite de fermieri, ci ar putea afecta întregul lanț alimentar, de la procesare și distribuție până la consumatori, prin creșterea dependenței de aprovizionarea externă și prin eventuale presiuni asupra prețurilor produselor lactate.

Într-un sector în care investițiile se fac pe termen lung, iar animalele trebuie hrănite și îngrijite în fiecare zi, indiferent de situația pieței, predictibilitatea nu este un avantaj opțional, ci o condiție esențială pentru continuarea activității.

SECTORUL OVIN, ÎNTRE COSTURI, PIEȚE BLOCATE ȘI LIPSA VENITURILOR

Dificultățile economice nu afectează doar crescătorii de bovine, ci și sectorul ovin, unde situația descrisă de reprezentantul asociației este una deosebit de îngrijorătoare.

Acesta a vorbit despre familii întregi care depind de creșterea oilor și care, deși au continuat să asigure furajarea și îngrijirea animalelor, se confruntă cu dificultăți în valorificarea producției și cu lipsa unor venituri care să le acopere cheltuielile.

Lâna nu se vinde în condiții satisfăcătoare, carnea este dificil de comercializat, iar produsele tradiționale obținute din lapte de oaie, inclusiv cașul, întâmpină probleme de desfacere. Interlocutorul a oferit exemplul cașului comercializat la aproximativ 30 de lei kilogramul, pentru care cererea rămâne redusă în contextul puterii de cumpărare limitate a populației.

Această situație evidențiază o contradicție a pieței alimentare românești: deși produsele obținute în fermele locale pot reprezenta o resursă valoroasă pentru consumatori, accesul lor la piață este limitat de problemele de organizare comercială, de capacitatea redusă de distribuție și de dificultățile economice ale producătorilor și cumpărătorilor.

În spatele fiecărei ferme se află însă mai mult decât un simplu calcul economic. Se află familii, locuri de muncă, tradiții și comunități rurale care depind de continuitatea activității agricole.

Atunci când veniturile nu mai pot susține costurile de producție, riscul nu este doar dispariția unei exploatații, ci și pierderea unei ocupații transmise din generație în generație.

ASOCIEREA FERMIERILOR, O SOLUȚIE CARE TREBUIE SĂ DEPĂȘEASCĂ STADIUL DECLARAȚIILOR

Una dintre cele mai importante teme discutate la Cipăieni a fost necesitatea asocierii crescătorilor de animale, considerată de reprezentantul asociației o condiție esențială pentru creșterea puterii de negociere și pentru o valorificare mai bună a producției.

Asociația din județul Mureș a dezvoltat, de-a lungul timpului, o rețea de aproximativ 70 de filiale în tot atâtea comune, cu obiectivul de a apropia fermierii, de a organiza activitatea de ameliorare și de a crea mecanisme prin care producția să poată fi comercializată în condiții mai avantajoase.

Unul dintre proiectele avute în vedere a fost înființarea unor centre de colectare a laptelui în comune, astfel încât cantitățile livrate de mai mulți crescători să poată fi reunite și negociate în condiții mai bune în relația cu procesatorii.

Logica economică este simplă: un fermier care livrează o cantitate redusă de lapte are o putere de negociere limitată, în timp ce o structură organizată, capabilă să colecteze volume importante și să asigure transportul, poate avea o poziție comercială mai puternică.

Pe lângă colectare, o asemenea organizare ar putea permite dezvoltarea logisticii proprii, investiții în mijloace de transport și spații adecvate, precum și crearea premiselor pentru proiecte de procesare.

Totuși, asocierea nu poate funcționa doar pe baza unor structuri juridice sau a unor documente, ci presupune încredere, reguli clare, transparență și convingerea fermierilor că interesul comun poate aduce beneficii mai mari decât acțiunea individuală.

Reprezentantul asociației a identificat mentalitatea și reticența unei părți dintre crescători drept obstacole în calea cooperării, observând că generațiile mai tinere par mai deschise către modele de organizare întâlnite în alte state europene.

În opinia sa, Ministerul Agriculturii ar trebui să acorde mai multă atenție educației economice a fermierilor și să creeze stimulente reale pentru asociere, astfel încât cooperativa să nu fie percepută ca o obligație administrativă, ci ca un instrument prin care producătorii își pot apăra interesele și pot obține venituri mai bune.

Experiența altor state europene arată importanța pregătirii profesionale, a cooperării și a planificării economice în agricultură, iar dezvoltarea unor asemenea mecanisme în România ar putea contribui la consolidarea fermelor și la creșterea competitivității acestora.

FĂRĂ PREDICTIBILITATE, INVESTIȚIILE ȘI CONTINUITATEA GENERAȚIILOR SUNT ÎN PERICOL

Una dintre cele mai relevante observații formulate în cadrul discuției a vizat imposibilitatea fermierilor de a-și construi planuri de afaceri pe termen lung atunci când nu cunosc prețul la care își vor valorifica producția peste câteva zile sau câteva săptămâni.

În mod normal, o exploatație agricolă are nevoie de o strategie financiară care să permită estimarea veniturilor, stabilirea investițiilor și accesarea unor credite destinate modernizării. Însă, atunci când prețul laptelui poate varia puternic într-un interval scurt, iar costurile de producție rămân ridicate, capacitatea de rambursare a împrumuturilor devine dificil de anticipat.

Această lipsă de predictibilitate descurajează investițiile și complică inclusiv transferul activității către generațiile tinere.

Reprezentantul asociației a povestit despre propriul efort de a-și convinge copiii să revină în țară și să continue activitatea agricolă, după ce aceștia au avut și alte oportunități profesionale. Experiența sa ilustrează dificultatea de a păstra tinerii în mediul rural atunci când munca este solicitantă, iar veniturile nu oferă suficientă siguranță pentru construirea unei familii și dezvoltarea unei afaceri.

Problema nu ține doar de dorința tinerilor de a lucra în agricultură, ci și de condițiile economice în care aceștia sunt chemați să investească timp, capital și energie într-o activitate care depinde de numeroși factori externi.

Pentru ca agricultura să devină atractivă pentru noile generații, este nevoie de educație profesională, acces la finanțare, mecanisme funcționale de asociere și o piață care să le permită producătorilor să își valorifice munca în condiții echitabile.

UN NOU PROIECT PENTRU COMERCIALIZAREA BOVINELOR: LICITAȚII ORGANIZATE ȘI ACCES DIRECT LA CUMPĂRĂTORI

În încercarea de a găsi soluții concrete pentru îmbunătățirea veniturilor crescătorilor, asociația pregătește un proiect care urmărește organizarea comercializării bovinelor într-un cadru modern și transparent.

Potrivit reprezentantului acesteia, conducerea și membrii asociației au decis să dezvolte o hală de dimensiuni mari, amenajată conform normelor europene, în care să poată fi colectate și prezentate organizat animale tinere, inclusiv tăurași și juninci, în vederea comercializării către cumpărători interesați.

Planul prevede organizarea unor licitații săptămânale, la care să participe beneficiari din țară și din străinătate, astfel încât animalele să poată fi vândute în funcție de ofertele primite, iar crescătorii să aibă acces la o piață mai competitivă.

Inițiativa urmărește reducerea dependenței de intermediarii care cumpără animalele la prețuri considerate de fermieri prea mici și le revând ulterior cu un câștig mai mare, fără ca valoarea adăugată să se întoarcă în mod corespunzător la producătorul care a suportat costurile creșterii.

Un asemenea mecanism ar putea contribui la o mai bună transparență a tranzacțiilor, la atragerea cumpărătorilor și la consolidarea poziției crescătorilor, cu condiția ca proiectul să beneficieze de infrastructura, organizarea și cererea comercială necesare.

Într-o agricultură în care diferența dintre supraviețuire și profitabilitate poate fi determinată de prețul obținut la vânzare, accesul direct la cumpărători și organizarea transparentă a pieței pot reprezenta instrumente importante pentru creșterea veniturilor fermierilor.

TRADIȚIA ARE NEVOIE DE EDUCAȚIE, ORGANIZARE ȘI SPRIJIN INSTITUȚIONAL

Discuțiile de la Cipăieni au evidențiat și nevoia de a investi în pregătirea profesională a celor care lucrează în agricultură, întrucât experiența acumulată în fermă trebuie completată de cunoștințe privind managementul, planificarea economică, asocierea și valorificarea producției.

Reprezentantul asociației a invocat exemplul Danemarcei, unde educația agricolă și pregătirea practică sunt considerate componente importante ale formării profesionale în sectorul rural, susținând că România ar trebui să acorde o atenție mult mai mare instruirii fermierilor și pregătirii tinerilor care doresc să continue activitatea familiilor lor.

Educația agricolă nu înseamnă doar cunoașterea tehnologiilor de creștere a animalelor, ci și capacitatea de a înțelege costurile, de a negocia contracte, de a gestiona riscurile și de a lua decizii economice fundamentate.

În același timp, fermierii au nevoie de măsuri publice coerente și de stimulente care să îi încurajeze să colaboreze, să investească și să își modernizeze exploatațiile, fără ca schimbările legislative sau lipsa de predictibilitate să le compromită planurile.

În cadrul evenimentului a fost prezentă și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, printr-un reprezentant care a subliniat importanța contactului direct cu fermierii și a dialogului desfășurat în afara cadrului instituțional obișnuit.

Prezența reprezentanților instituțiilor agricole la asemenea manifestări poate facilita înțelegerea problemelor din teren, cu condiția ca observațiile și solicitările crescătorilor să fie urmate de măsuri concrete și de un dialog constant între administrație și beneficiarii politicilor agricole.

CIPĂIENI, UN EVENIMENT CARE PĂSTREAZĂ VIE LEGĂTURA DINTRE SAT ȘI AGRICULTURĂ

Dincolo de problemele economice și de provocările cu care se confruntă sectorul zootehnic, târgul de la Cipăieni a demonstrat că există încă un interes puternic pentru creșterea animalelor, pentru tradițiile rurale și pentru întâlnirile care aduc comunitățile împreună.

Expoziția de bovine a fost completată de prezentarea cabalinelor, momente de echitație și activități artistice susținute de interpreți din zonă, organizatorii urmărind să ofere vizibilitate și tinerilor artiști locali și să păstreze caracterul autentic al manifestării.

Astfel de evenimente au o valoare care depășește componenta expozițională, pentru că oferă crescătorilor posibilitatea de a-și prezenta animalele, de a face schimb de experiență și de a menține vie o tradiție care a contribuit la identitatea economică și culturală a satului românesc.

În același timp, întâlnirile directe dintre fermieri, autorități și public pot deveni un punct de plecare pentru discuții mai aplicate despre viitorul agriculturii, despre susținerea producției autohtone și despre necesitatea ca valoarea creată în ferme să se reflecte mai bine în veniturile celor care muncesc.

La Cipăieni, Bălțata Românească și celelalte animale prezentate au fost mai mult decât exemplare de expoziție: au reprezentat expresia unei munci de generații, a unei tradiții care continuă să existe și a unei economii rurale care are nevoie de perspective reale.

Mesajul care se desprinde din întâlnirea cu crescătorii este limpede: agricultura românească nu poate fi susținută doar prin declarații și întâlniri periodice, ci are nevoie de fermieri organizați, de educație agricolă, de investiții, de prețuri care să permită acoperirea costurilor și de politici publice care să ofere predictibilitate. Pentru că, fără ferme viabile și fără generații tinere dispuse să continue această muncă, tradiția riscă să rămână doar o amintire, iar România să devină tot mai dependentă de produsele agricole provenite din import.

SIMONA MAN

#AgroexpertTV #SatulRomânesc #TradițiiRomânești #AgriculturăRomânească #Zootehnie #CrescătoriDeAnimale #FolclorRomânesc #IdentitateNațională #RomâniaAutentică #PromovămValorileRomânești 🇷🇴🌻