PRODUSELE ROMÂNEȘTI CUCERESC SCENA INTERNAȚIONALĂ: VINURI, BRÂNZETURI ȘI SPECIALITĂȚI GASTRONOMICE PREMIATE, ÎNTR-O ECONOMIE CARE ARE NEVOIE DE MAI MULTĂ PROCESARE LOCALĂ

Vinurile românești, brânzeturile artizanale și specialitățile gastronomice realizate de producătorii autohtoni încep să câștige tot mai multă vizibilitate pe scena internațională, demonstrând că România are resursele, tradițiile și capacitatea de inovare necesare pentru a concura pe piețe exigente. În spatele acestor succese se află însă o realitate economică ce nu poate fi ignorată: pentru ca produsele premiate să devină branduri puternice, să ajungă în marile rețele comerciale și să contribuie la dezvoltarea comunităților locale, producătorii au nevoie de investiții în procesare, acces la finanțare, parteneriate comerciale și un cadru legislativ și fiscal care să țină cont de specificul produselor locale și artizanale.

Produsele agroalimentare românești au un potențial care depășește cu mult piața internă, iar recunoașterea obținută în competițiile internaționale demonstrează că tradiția gastronomică, calitatea materiilor prime și capacitatea producătorilor de a crea produse cu identitate proprie pot deveni avantaje competitive reale. Vinurile românești obțin medalii la concursuri de specialitate, brânzeturile autohtone participă la competiții internaționale importante, precum World Cheese Awards, iar producătorii de specialități gastronomice își asumă tot mai mult provocarea de a prezenta piețelor externe produse care îmbină rețetele tradiționale cu tehnici moderne de prelucrare și cu ingrediente provenite din resurse locale.

În cadrul unei intervenții dedicate dezvoltării producătorilor locali și promovării gastronomiei românești, au fost prezentate exemple de produse care au obținut distincții peste hotare, inclusiv specialități pe bază de foie gras despre care s-a menționat că ar fi fost recompensate cu medalii de aur la Paris, în 2025, respectiv la Basel, în Elveția, pentru un produs maturat cu trufe. Aceste distincții trebuie confirmate prin identificarea producătorilor și a rezultatelor oficiale ale competițiilor, însă exemplele ilustrează direcția în care se poate dezvolta gastronomia românească atunci când producătorii investesc în calitate, diferențiere și promovare.

Medaliile internaționale reprezintă mai mult decât o diplomă sau o recunoaștere simbolică: ele pot deveni instrumente comerciale pentru construirea unor branduri românești, pentru negocierea accesului pe piețe noi și pentru creșterea valorii produselor realizate în țară. Pentru a valorifica această oportunitate, România trebuie să depășească modelul economic în care exportă materie primă și importă produse finite, cu valoare adăugată mai mare, și să creeze condițiile necesare dezvoltării unor capacități de procesare competitive.

DE LA MATERIA PRIMĂ ROMÂNEASCĂ LA PRODUSE FINITE CU VALOARE ADĂUGATĂ

Una dintre provocările majore ale agriculturii și industriei alimentare din România este transformarea unei proporții cât mai mari din producția agricolă autohtonă în produse finite, comercializate sub branduri românești și recunoscute pentru calitatea și autenticitatea lor. Materia primă reprezintă fundamentul lanțului agroalimentar, însă valoarea economică suplimentară este generată prin procesare, ambalare, dezvoltarea rețetelor, certificarea calității, promovare și distribuție.

Atunci când materia primă pleacă din România pentru a fi prelucrată în alte țări, o parte importantă din valoarea economică potențială este realizată în afara economiei naționale. În schimb, investițiile în unități de procesare autohtone permit producătorilor să obțină venituri mai mari din propriile resurse, să dezvolte produse diferențiate și să creeze locuri de muncă în comunitățile în care își desfășoară activitatea.

Această schimbare de perspectivă presupune mai mult decât construirea unor fabrici, fiind necesară dezvoltarea unui ecosistem economic în care fermierii, procesatorii, cooperativele, distribuitorii, restaurantele și comercianții să colaboreze pe termen lung. Producătorii trebuie să poată transforma resursele locale în produse finite competitive, iar accesul la piață trebuie să fie susținut prin contracte comerciale stabile, standarde de calitate, capacitate de livrare și o strategie de promovare adaptată fiecărui segment de consumatori.

Pentru întreprinderile mici și mijlocii din sectorul agroalimentar, investițiile în procesare sunt adesea dificil de realizat fără instrumente de finanțare adaptate dimensiunii afacerii și specificului activității. Fondurile europene pot susține dezvoltarea capacităților de producție, însă accesul la finanțare trebuie completat prin soluții bancare, mecanisme de garantare și instrumente care să permită inclusiv micilor producători să investească în echipamente, spații conforme, ambalare și tehnologii de conservare.

PRODUSUL LOCAL NU ESTE ACELAȘI LUCRU CU PRODUSUL ARTIZANAL

Dincolo de investițiile în procesare, una dintre temele importante ridicate în discuțiile despre viitorul producătorilor români este necesitatea unei diferențieri clare între produsul local, produsul artizanal și produsul industrial, categorii care pot avea caracteristici și modele economice foarte diferite.

Produsul local înseamnă nu doar proveniența geografică, ci și o legătură economică și culturală cu o anumită comunitate, prin utilizarea materiilor prime locale, valorificarea rețetelor tradiționale și dezvoltarea unor activități de producție care susțin economia regională. Un asemenea produs poate fi realizat atât prin metode artizanale, cât și prin procese industriale, în funcție de tehnologia folosită și de dimensiunea unității de producție.

Produsul artizanal presupune însă o abordare diferită, în care intervenția directă a producătorului, tehnicile de lucru, timpul necesar realizării fiecărei unități și atenția acordată detaliilor pot avea o pondere mult mai mare. Munca suplimentară implicată în obținerea acestor produse trebuie înțeleasă și valorificată comercial, deoarece diferența de preț față de un produs fabricat industrial poate reflecta costuri reale de producție, cantități mai mici și metode de lucru care nu pot fi standardizate în același mod.

Prin urmare, recunoașterea produselor locale și artizanale nu ar trebui să se limiteze la o etichetă sau la o acțiune de promovare, ci ar trebui să fie susținută prin reguli clare de definire, criterii verificabile și mecanisme care să permită consumatorilor să identifice autenticitatea produselor. România poate construi un cadru național adaptat realităților regionale, cu respectarea legislației europene aplicabile, astfel încât tradițiile gastronomice și specificul economic al comunităților să fie protejate fără a crea confuzii între categoriile de produse.

FISCALITATEA TREBUIE SĂ ȚINĂ CONT DE REALITATEA PRODUCĂTORILOR

O altă problemă semnalată în intervenție privește modificările fiscale și impactul acestora asupra produselor locale, în special asupra micilor producători care trebuie să facă față costurilor cu materia primă, energia, forța de muncă, ambalajele, transportul și respectarea normelor sanitare și de siguranță alimentară.

Potrivit argumentelor prezentate, modificările fiscale aplicate începând cu 2024 și cele intrate în vigoare în 2025 au accentuat necesitatea unei analize privind modul în care sunt încadrate produsele locale și artizanale, inclusiv din perspectiva cotelor de TVA aplicabile. Pentru o evaluare corectă, trebuie făcută distincția între regimul fiscal aplicabil produselor alimentare în funcție de categoria lor și eventualele facilități care ar putea fi acordate producătorilor, întrucât simplul fapt că un produs este local sau artizanal nu determină automat aplicarea unei anumite cote de TVA.

Din perspectivă economică, întrebarea esențială este cum poate fi susținută dezvoltarea producției locale fără a compromite predictibilitatea fiscală și respectarea regulilor europene. Un cadru legislativ stabil, proceduri administrative proporționale cu dimensiunea afacerilor și instrumente de sprijin bine concepute pot contribui la menținerea producătorilor pe piață și la stimularea investițiilor în procesare.

Miza este cu atât mai importantă cu cât produsele locale generează efecte economice care se extind dincolo de activitatea unei singure întreprinderi. Ele pot susține fermele de familie, păstra locuri de muncă în mediul rural, valorifica resursele regionale și contribui la transmiterea patrimoniului gastronomic către generațiile viitoare. În acest context, politicile publice ar trebui să urmărească nu doar competitivitatea prețurilor, ci și capacitatea economiei de a păstra și dezvolta valoarea adăugată în interiorul comunităților.

COOPERAREA DINTRE PRODUCĂTORI, O SOLUȚIE PENTRU CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII

Pentru mulți producători locali, una dintre cele mai mari dificultăți nu este neapărat obținerea unui produs de calitate, ci asigurarea unor volume suficiente, a unei livrări constante și a capacității de a răspunde cerințelor cumpărătorilor profesioniști. Un producător artizanal poate avea un produs apreciat și premiat, dar poate întâmpina dificultăți atunci când trebuie să livreze periodic cantități mai mari, să respecte termene stricte sau să negocieze contracte cu operatori comerciali importanți.

În acest context, asocierea și cooperarea dintre producători pot deveni instrumente esențiale pentru dezvoltarea afacerilor. Cooperativele și parteneriatele comerciale permit reunirea unor volume de producție, distribuirea costurilor logistice, accesul la echipamente comune și negocierea unor condiții comerciale mai bune.

În cadrul intervenției a fost menționat exemplul cooperativei agricole Cengo, în legătură cu dezvoltarea unor produse lactate prin colaborarea dintre structuri agricole. Astfel de inițiative pot contribui la construirea unor oferte comerciale mai consistente și la apropierea producătorilor de procesatori, retaileri și operatori din industria ospitalității.

Cooperarea poate crea inclusiv oportunități pentru producătorii care doresc să investească în procesare, dar nu dispun individual de capitalul necesar. Prin dezvoltarea unor proiecte comune, aceștia pot împărți riscurile, pot accesa piețe mai mari și pot construi branduri regionale capabile să concureze cu produse provenite din economii în care lanțurile de aprovizionare sunt deja bine consolidate.

RESTAURANTELE ȘI RETAILUL, PIEȚE CARE POT SUSȚINE PRODUCȚIA LOCALĂ

Dezvoltarea producătorilor români depinde în mod direct de capacitatea acestora de a ajunge la consumatori, iar relațiile comerciale cu restaurantele, hotelurile, operatorii din industria ospitalității și rețelele de retail pot reprezenta o oportunitate importantă pentru extinderea afacerilor.

În intervenția dedicată produselor locale a fost invocat un studiu potrivit căruia aproximativ 90% dintre proprietarii de restaurante intervievați și-ar dori să includă materii prime locale în oferta lor, în timp ce peste 60–70% dintre clienții chestionați ar prefera să găsească în restaurante meniuri și rețete locale. În lipsa identificării studiului și a metodologiei sale, aceste procente trebuie atribuite vorbitorului și nu pot fi prezentate drept statistici independente confirmate.

Dincolo de aceste cifre, apropierea dintre producători și cumpărătorii profesioniști poate crea beneficii pentru ambele părți. Restaurantele au posibilitatea de a-și diferenția oferta prin ingrediente autentice, produse sezoniere și rețete regionale, în timp ce producătorii pot obține contracte recurente și o mai bună predictibilitate a veniturilor.

Pentru ca aceste parteneriate să funcționeze, este nevoie de o organizare eficientă a livrărilor, de standarde de calitate bine definite și de capacitatea de a furniza produsele în condiții corespunzătoare de siguranță alimentară. În același timp, târgurile și evenimentele dedicate producătorilor locali pot facilita întâlniri comerciale, degustări și identificarea unor noi parteneri de afaceri.

PRODUCĂTORII VIN ÎN BUCUREȘTI PENTRU A-ȘI FACE CUNOSCUTE PRODUSELE

Interesul pentru produsele locale este reflectat și de participarea producătorilor la târguri și evenimente gastronomice organizate în marile orașe, unde aceștia au posibilitatea de a-și prezenta produsele direct consumatorilor și de a intra în contact cu potențiali parteneri comerciali.

Potrivit informațiilor prezentate în cadrul intervenției, peste 70% dintre expozanții unui târg dedicat produselor locale participau pentru prima dată la un eveniment de acest tip în București, iar unii dintre producători își înființaseră afacerile chiar în octombrie 2026. Participanții au venit din diferite regiuni ale țării, inclusiv de la distanțe de peste 500–600 de kilometri, pentru a-și face cunoscute produsele și pentru a identifica noi oportunități comerciale.

Prezența lor demonstrează că există inițiativă antreprenorială și dorința de a dezvolta produse cu identitate proprie, însă accesul la consumatori nu trebuie să depindă exclusiv de participarea ocazională la târguri. Producătorii au nevoie de canale de distribuție stabile, de platforme de promovare și de parteneriate care să le permită să transforme interesul generat la evenimente în vânzări constante.

Printre exemplele de produse prezentate a fost menționată zacusca de sturion, asociată standului Arca, o specialitate gastronomică de nișă care evidențiază diversitatea produselor realizate în România și capacitatea producătorilor de a valorifica resurse și ingrediente într-o manieră inovatoare.

În spatele fiecărui astfel de produs se află o investiție în timp, muncă, materii prime și dezvoltarea unei rețete, dar și efortul de a convinge consumatorul că autenticitatea și calitatea merită recunoscute și remunerate corespunzător.

ROMÂNIA ARE PRODUSE, TRADIȚII ȘI PRODUCĂTORI. URMĂTORUL PAS ESTE CONSTRUIREA UNEI STRATEGII

Premiile internaționale obținute de vinurile, brânzeturile și specialitățile gastronomice românești demonstrează că există premise pentru dezvoltarea unor branduri competitive, însă succesul individual al producătorilor trebuie susținut printr-o strategie economică mai amplă, care să conecteze agricultura cu procesarea, gastronomia, turismul și distribuția comercială.

România are nevoie de investiții în capacități de procesare, de mecanisme de finanțare accesibile, de o mai bună organizare a producătorilor și de parteneriate comerciale care să permită produselor autohtone să ajungă constant la consumatori. În același timp, definirea clară a produselor locale și artizanale și construirea unui cadru legislativ previzibil pot contribui la protejarea autenticității și la dezvoltarea unor economii regionale mai puternice.

O medalie câștigată la o competiție internațională poate deschide o ușă, dar nu garantează accesul pe piață. Pentru a transforma recunoașterea în rezultate economice, producătorii trebuie să poată crește capacitatea de producție, să investească în calitate și promovare și să beneficieze de relații comerciale care să le asigure continuitatea activității.

Obiectivul strategic trebuie să fie transformarea calității produselor românești într-un avantaj economic durabil, astfel încât mai multă materie primă să fie procesată în țară, mai multe produse finite să poarte branduri românești, iar o parte cât mai mare din valoarea adăugată să rămână în comunitățile care o generează.

România nu duce lipsă de produse autentice, de tradiții gastronomice sau de antreprenori care își asumă riscul de a construi afaceri în jurul resurselor locale. Provocarea este ca aceste inițiative să nu rămână povești individuale de succes, ci să devină parte a unui model de dezvoltare economică în care agricultura, procesarea și gastronomia contribuie împreună la competitivitatea țării.

SIMONA MAN