România propune la Bruxelles vaccinarea diferențiată. Cine va controla, în realitate, animalele vaccinate?

1,3 milioane de doze de vaccin, vaccinare diferențiată și promisiunea reluării exporturilor. Pe hârtie, Planul de Acțiune transmis de ANSVSA Comisiei Europene pare să ofere României o ieșire din criza care a blocat exporturile de ovine și caprine. În teren însă începe adevărata problemă: cine va controla această vaccinare parțială și cum va putea statul garanta că sistemul nu va deveni o nouă sursă de blocaje comerciale?

ANSVSA anunță că a transmis Comisiei Europene Planul de Acțiune pentru reluarea exporturilor de rumegătoare mici și că România va beneficia gratuit de 1,3 milioane de doze de vaccin: un milion pentru Variola Ovină și Caprină și 300.000 pentru Pesta Micilor Rumegătoare.

Strategia propusă este una diferențiată. În județele Tulcea și Constanța ar urma să fie administrată vaccinarea împotriva ambelor boli, în timp ce în restul țării se propune vaccinarea exclusiv împotriva variolei.

Decizia poate părea logică din perspectiva analizei de risc. Dar pentru crescătorul român apare imediat întrebarea care nu poate fi ocolită:

Cum gestionează România o vaccinare parțială fără să creeze un haos administrativ și comercial?

Pentru că nu vorbim despre o operațiune desfășurată într-un laborator, ci despre sute de mii de animale, exploatații, mișcări între județe, transporturi, intermediari, centre de colectare și, în final, certificate sanitare veterinare care trebuie acceptate de țările importatoare.

Cine știe exact ce animal a fost vaccinat?

Dacă într-un județ se vaccinează împotriva VOC, iar în altă zonă se vaccinează împotriva VOC și PMR, sistemul de identificare și trasabilitate trebuie să fie impecabil.

Un animal vaccinat trebuie să poată fi identificat fără echivoc.

Un efectiv trebuie să aibă un istoric sanitar-veterinar verificabil.

O mișcare a animalelor trebuie înregistrată.

Iar certificatul sanitar-veterinar trebuie să ofere partenerului comercial garanția că animalul respectiv provine dintr-o zonă și dintr-un efectiv cu statut epidemiologic cunoscut.

Altfel, vaccinarea diferențiată poate deveni exact opusul soluției pe care România o caută.

Ce se întâmplă când un animal trece dintr-o zonă în alta?

Aceasta este una dintre întrebările fundamentale pe care autoritatea trebuie să le lămurească public.

Ce se întâmplă dacă un crescător transportă animale dintr-un județ în altul?

Ce statut epidemiologic va avea efectivul?

Ce se întâmplă dacă un animal vaccinat ajunge într-o zonă în care vaccinarea nu s-a făcut?

Cum este informat următorul proprietar?

Cum este actualizată baza de date?

Cine verifică efectiv aceste informații?

Și cine răspunde dacă trasabilitatea se rupe?

România nu își mai permite răspunsuri generale despre „monitorizare” și „biosecuritate”. Crescătorii au nevoie de proceduri clare, scrise și aplicabile în teren.

Exportul nu se deblochează printr-un comunicat

ANSVSA afirmă că vaccinarea diferențiată ar permite reluarea exporturilor de animale vii, carcase, lapte pasteurizat și produse lactate procesate termic, în condițiile certificatelor agreate.

Dar există o diferență uriașă între a propune un mecanism la Bruxelles și a avea mecanismul acceptat și funcțional în relația comercială cu fiecare partener.

Țările terțe își protejează propriile piețe și propriile efective. Vor să știe exact de unde provin animalele, ce boli există într-o anumită zonă, dacă s-a practicat vaccinarea și ce garanții oferă autoritatea veterinară.

De aceea, întrebarea fundamentală este:

Comisia Europeană și țările terțe au acceptat deja această schemă de vaccinare diferențiată sau România abia solicită acceptarea ei prin Planul transmis astăzi?

Diferența este esențială.

Pentru că fermierul român nu mai poate trăi din promisiunea că „exporturile se vor relua în curând”.

De aproape trei luni, sectorul ovin și caprin suportă consecințele blocajului.

România are nevoie de un plan executabil, nu doar de un plan negociabil

Cele 1,3 milioane de doze gratuite reprezintă o resursă importantă. Dar vaccinul este doar una dintre componentele soluției.

România are nevoie simultan de:

vaccinare controlată, identificare corectă, trasabilitate reală, supraveghere epidemiologică, regionalizare funcțională, certificate sanitare recunoscute și culoare comerciale efectiv deschise.

Dacă una dintre aceste verigi cedează, exportul poate rămâne blocat.

Iar crescătorul este cel care plătește.

De aceea, ANSVSA trebuie să explice public, transparent și fără formule diplomatice cum va funcționa vaccinarea diferențiată în fiecare exploatație și cum va fi protejat statutul comercial al animalelor și produselor românești.

Pentru crescătorul care și-a văzut animalele rămânând în fermă, în timp ce contractele de export au fost suspendate, nu mai este suficient să audă că „România are un plan”.

El trebuie să știe când își poate vinde animalele, cui le poate vinde și dacă statul român poate garanta că documentele emise de autoritățile sale vor fi acceptate de cumpărător.

Aceasta este adevărata probă pentru ANSVSA.

Nu Bruxelles-ul este singurul care trebuie convins.

Trebuie convins și fermierul român că statul poate controla ceea ce a decis să vaccineze.

Iar dacă România nu poate demonstra că poate urmări fiecare animal, fiecare efectiv și fiecare mișcare, atunci vaccinarea diferențiată riscă să rămână doar o soluție frumoasă pe hârtie.

AGROEXPERT va urmări în continuare modul în care acest Plan de Acțiune va fi implementat și, mai ales, dacă promisiunea reluării exporturilor se va transforma în realitate pentru crescătorii români.

SIMONA MAN

#AGROEXPERT #AgroExpertTV #Ovine #Caprine #CrescatoriDeOvine #FermieriRomani #ExportOvine #ExportCaprine #CrizaOvinelor #PMR #VariolaOvina #ANSVSA #Vaccinare #VaccinareDiferentiata #Trasabilitate #Biosecuritate #SanatateVeterinara #AgriculturaRomaneasca #Zootehnie #FermierulRoman #Romania #Bruxelles #ComisiaEuropeana #DG SANTE #Exporturi #SectorulOvin #SectorulCaprin #StopBlocajelor #VoceaFermierului