Cel mai greu animal sălbatic al Europei dispăruse din codrii României în urmă cu aproape două secole. Astăzi, printr-un amplu program de reintroducere, zimbrul cutreieră din nou liber Munții Țarcului. Vă spunem povestea revenirii acestui gigant blând, simbol al sălbăticiei românești.
Cu silueta lui masivă, umerii puternici și barba deasă, zimbrul pare desprins dintr-o legendă a pădurilor de altădată. Acest uriaș blând, cel mai greu animal sălbatic de pe continentul european, a dispărut din țara noastră în urmă cu aproape două secole. Astăzi, printr-un efort remarcabil, el a început să cutreiere din nou munții României.
Cel mai mare animal sălbatic al Europei
Zimbrul, cunoscut științific drept Bison bonasus, este cea mai grea vietate sălbatică de uscat din întreaga Europă, un mascul adult putând atinge cu ușurință o tonă în greutate. În ciuda dimensiunilor sale impresionante, el este un animal pașnic, care se hrănește exclusiv cu iarbă, frunze și scoarță de copac.
Deși seamănă la prima vedere cu bizonul american, zimbrul european este o specie diferită, cu un corp puțin mai zvelt, capul purtat mai sus și o preferință clară pentru pădurile și poienile continentului nostru. Timp de mii de ani, el a fost o prezență obișnuită în codrii adânci ai Europei.
O dispariție de acum două secole

Din nefericire, vânătoarea necontrolată și distrugerea treptată a habitatului l-au împins pe zimbru chiar pe marginea prăpastiei. În anul 1927, ultimul exemplar care mai trăia liber în sălbăticie a fost ucis, iar pe întreaga planetă mai rămăseseră atunci doar cincizeci și patru de zimbri, toți ținuți în captivitate.
Pe teritoriul țării noastre, situația fusese și mai gravă, întrucât zimbrul dispăruse din codrii românești cu aproape două sute de ani mai devreme. Vreme de multe generații, această fiară maiestuoasă a supraviețuit doar în amintirea poveștilor, a stemelor vechi și a numelor date unor locuri.
Întoarcerea în Munții Țarcului
Povestea a cunoscut însă o întorsătură fericită. Începând cu anul 2014, organizația Rewilding Europe, împreună cu WWF România, a demarat un program ambițios de readucere a zimbrului în Munții Țarcului, din Carpații Meridionali, acolo unde acest animal lipsea de secole întregi.
Între anii 2014 și 2021, peste o sută de zimbri au fost aduși și eliberați cu grijă în aceste ținuturi sălbatice. La un deceniu de la primele eliberări, în munți trăiesc acum peste două sute de exemplare complet libere, formând una dintre cele mai mari cirezi sălbatice din întreaga Europă.
Un inginer al pădurii
Revenirea zimbrului aduce cu sine mult mai mult decât simpla bucurie de a revedea un animal legendar. Prin felul în care pasc, aceste ierbivore uriașe mențin poienile deschise și luminoase, împiedicând pădurea să acopere totul și creând astfel un mozaic variat și bogat de habitate.
În plus, zimbrii transportă în blana și în copitele lor semințe pe distanțe mari, ajutând nenumărate plante să se răspândească. De prezența lor beneficiază o mulțime de alte viețuitoare, de la insecte și păsări până la mamifere mici, ceea ce îmbogățește vizibil întregul ecosistem.
Un simbol al românilor
Pentru poporul român, zimbrul nu este nicidecum un animal oarecare, ci un simbol încărcat de istorie și de mândrie. Capul de zimbru a împodobit secole la rând stema Moldovei, devenind o emblemă a puterii, a nobleței și a legăturii profunde dintre oameni și natura sălbatică a acestor meleaguri.
Numele său se regăsește și astăzi în denumirile multor sate, dealuri și ape de pe cuprinsul țării, mărturie a locului important pe care l-a ocupat cândva în viața strămoșilor noștri. Întoarcerea lui este așadar și o reîntâlnire cu o parte prețioasă din propria noastră identitate.
Un viitor sălbatic
Desigur, drumul până la o populație pe deplin sigură este încă lung și presărat cu provocări. Cirezile rămân relativ mici și fragile, iar conviețuirea armonioasă dintre aceste animale mari și comunitățile din zonă cere răbdare, informare și sprijin din partea tuturor celor implicați.
Cu toate acestea, revenirea zimbrului în Carpați rămâne una dintre cele mai frumoase povești de conservare din Europa ultimelor decenii. Ea ne arată că, atunci când oamenii își unesc eforturile, natura sălbatică pe care o credeam pierdută pentru totdeauna se poate întoarce acasă.

Keep subscribing to Cătălin DinuHer next filing reaches you the moment it publishes, on her own subdomain.
Subscribe
