Europa intră în criza în care problema nu va mai fi doar cât de mari sunt pensiile, ci câți oameni vor mai exista ca să le plătească. Moody's avertizează că îmbătrânirea populației va pune presiune tot mai mare pe pensii, sănătate și bugetele statelor. Iar momentul de cotitură este foarte aproape
Întrebarea care va conta în următoarele decenii nu mai este doar cât de mari vor fi pensiile, ci câți oameni vor mai munci pentru a le plăti. Avertismentul vine de la Moody's, care spune că îmbătrânirea populației va apăsa tot mai greu pe sistemele de pensii, pe sănătate și pe bugetele statelor. Iar punctul de cotitură nu este departe. Noile proiecții Eurostat arată că populația Uniunii Europene va crește de la aproximativ 452 de milioane de oameni anul trecut la un maxim de 453,3 milioane în 2029. După acest vârf începe declinul: aproximativ 445 de milioane în 2050 și sub 400 de milioane la sfârșitul secolului. Numărul total al locuitorilor nu este însă cea mai mare problemă. Contează mai ales cine rămâne, adică în ce proporție sunt tinerii și adulții activi față de vârstnici.
Moody's arată că economiile G7 au în prezent aproximativ trei persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană de peste 65 de ani. Până în 2050, raportul va coborî spre doi la unu. Efectul este simplu de înțeles: mai puțini angajați înseamnă mai puține contribuții la buget, în timp ce numărul pensionarilor și cheltuielile medicale cresc.
În România, dezechilibrul se vede de pe acum. Raportul anual al Casei Naționale de Pensii indică aproximativ 5,7 milioane de asigurați în sistemul public și 4,7 milioane de pensionari. Foarte simplificat, asta înseamnă doar 1,2 asigurați pentru fiecare pensionar. Cifra trebuie luată însă cu prudență. Nu toți cei 5,7 milioane de asigurați contribuie neapărat în fiecare lună, deci este un raport orientativ, nu raportul exact dintre contribuabili și pensionari.
Se poate spera că inteligența artificială și creșterea productivității vor compensa lipsa forței de muncă. Moody's spune însă că ele pot acoperi doar parțial acest gol. Motivul este aproape banal: roboții pot produce, dar nu consumă și nu cotizează la pensie așa cum o face un salariat. În următoarele decenii, discuția despre pensii nu se va opri la vârsta de pensionare sau la cuantumul primit. Va depinde de un lucru mai simplu: câți oameni vor mai munci atunci când noi vom ajunge la rând.
Întrebări frecvente

Keep subscribing to Solomon CiprianHer next filing reaches you the moment it publishes, on her own subdomain.
Subscribe
